Despre clienţii noştri - nishad

nishad

Despre clienţii noştri - Ben

Despre clienţii noştri – Ben

Despre clienţii noştri - Per

Despre clienţii noştri

Despre clienţii noştri - Andrew

Despre clienţii noştri

Despre clienţii noştri - Brody

Despre clienţii noştri

Despre clienţii noştri - David

Despre clienţii noştri

Despre clienţii noştri - Ricardo

Despre clienţii noştri

Despre clienţii noştri - Claire

Despre clienţii noştri

Despre clienţii noştri - Urtzzi, Pedro and Pedro

Despre clienţii noştri

Despre oaspeţii noştri

Fac tower running. Fug pe scari pentru distracţie. Cea mai recentă cursă a mea a fost în Varşovia. O clădire cu 38 de etaje şi a trebuit să alergăm pe cele 836 de scări. Timpul meu a fost de 6 minute şi 21 de secunde. Particip la curse peste tot prin Europa.
Am fost acolo atunci când cutremurele aveau loc în Christchurch. Au fost două mari, primul în septembrie. 6.8 magnitudine la 4 dimineaţa. M-am trezit din somn. Ştii cum de obicei oamenii se adăpostesc sub mese sau praguri? Dar când se întâmplă de fapt, te blochezi. Acesta nu a cauzat victime. Dar cel de-al doilea era foarte aproape de oraş. 6.3 magnitudine la amiază, cred, şi în mare parte a distrus locul. Mă uitam la TV chiar înainte să se întâmple şi nu a fost atât de grav în partea mea de oraş, dar o clădire întreagă s-a prăbuşit şi în jur de 100 de oameni au murit.
A trebuit să fierbem apă timp de o lună şi Universitatea a fost închisă pentru 2 luni. După aceea ţineam cursurile într-un cort. Eu, de exemplu, eram într-o Biserică Baptistă. Am întreprins câteva acţiuni de voluntariat cu Student Volunteer Army şi am scos nisipul din case. Cred că oraşul nu s-a reconstruit încă.
În fiecare an merg în Italia să schiez 2-3 săptămâni. Acum ceva vreme am cunoscut nişte români acolo. Una dintre ei se numea Daniela, e una dintre cele mai uimitoare persoane pe care le-am cunoscut în acea perioadă. Un an mai târziu, i-am cunoscut şi fiul, Bogdan. Nu putem să înţeleg de ce românii erau înfăţişati atât de negativ în media. Am venit aici pentru prima dată în 2009, iar după 6 zile am decis că acesta e locul unde vreau să-mi petrec mai mult timp. Anul trecut în aprilie am renunţat la apartamentul meu din Danemarca, mi-am făcut bagajul şi am venit în România să încep o nouă aventură. Sunt aici de aproape un an şi încă mă bucur de fiecare moment. Cluj-Napoca va fi întotdeauna parte din viaţa mea.
Colecţionez instrumente muzicale vechi. Cel mai vechi e din 1928. E vechiul meu saxofon. Încă îl am şi cel mai probabil nu-l voi vinde niciodată. L-am cumpărat când aveam 14 ani iar numele lui e Scarlet. E o frumuseţe.
– Înainte să încep să călătoresc, aveam mentalitatea canadiană tipică: voiam un job, o soţie, copii şi un câine. Chiar economiseam bani pentru o casă. Apoi am folosit toţi acei bani pentru această călătorie.
-Şi ce îţi doreşti acum?
-Nu vreau nimic, doar trăiesc zi de zi. E de ajuns.
Lumea spune că sunt o persoană de treabă şi un bun bucătar. În viaţa mea am experimentat multe lucruri neplăcute, precum moartea şi abuzul. Dar asta m-a transformat într-o persoană puternică, deoarece trebuie să priveşti partea pozitivă în fiecare experienţă, să înveţi din ele pentru a deveni mai înţelept în viitor. Tot ce vreau de la viaţa mea e să fiu fericit, deci fac orice efort posibil, în fiecare minut din fiecare zi pentru a fi fericit şi a răspândi pacea şi fericirea fiecărei persoane pe care o cunosc.
Am început să călătoresc şi să cânt cu trupa mea în august 2014. Am fost în 27 de ţări până acum. Prima dată când am făcut-o singur eram într-o gară în Amsterdam, când mi se furase portofelul. Apoi, a trebuit să cânt pentru a putea mânca. Acum e ca terapia, să stau în oraş şi să cânt la ukulele. E o mare satisfacţie să văd diferitele reacţii ale oamenilor din toată Europa.
Sunt project manager în Londra. Am venit în România în weekend pentru a vedea ceva nou.Săptămâna trecută am fost în Bucureşti şi am vorbit cu acest băiat egiptean care nu cunoscuse vreun britanic înainte. Mi-a spus că „accentul tău e aşa ciudat”, mi s-a părut amuzant.
Am venit aici să cumpărăm lemn, să-l studiem şi să înţelegem materia primă din care se fac instrumentele muzicale. Acest lemn e foarte special. Vezi toate aceste semne? Arată o anomalie genetică pe care o poţi găsi in 1 din 10000 de copaci. Facem viori, viole, violoncele precum şi alte instrumente.
Anca & BernardoAm primit o bursă integrală în Elveţia acum câţiva ani. Studiam arhitectura. După ce am stat acolo 2 ani, m-am mutat în Portugalia pentru un proiect. Am lucrat cu nişte portughezi incredibili aşa că am stat mai mult decât plănuisem iniţial. Într-o noapte era la o petrecere într-un mic bar, cam de aceeaşi dimensiune ca această cameră. Nu voiam să părăsesc Portugalia fără să cunosc nişte surferi. Atunci l-am cunoscut pe el. La puţin timp după am decis să ne vedem din nou şi am ajuns pe coline diferite în Lisabona. Ne-am mutat împreună până la urmă şi am hotărât să ne întoarcem împreună în Bucureşti să ne găsim joburi. Lucrez ca asistent universitar iar el e inginer de sunet într-un club din Bucureşti. Ne-am căsătorit acum 5 luni.
BrettÎmi amintesc când eram mai tânăr şi făceam casete. Aşteptam până melodia pe care o voiam se punea la radio şi trebuia să înregistrez la momentul potrivit. Altfel aş fi ratat începutul şi ar fi trebui să aştept din nou pentru acea melodie. Sfârşeam prin a asculta radioul o zi întreagă.
EndaNu ţi-ai dori să înregistrezi toate acele conversaţii nebune… pierdute în adâncimile minţii tale… pe care le auzi călătorind cu suflete amuzante similare… să le poţi reda din nou şi din nou… într-o zi ploiasă de marţi când îţi petreci timpul acasă? Ar fi un audio book nebun! „Nebunia minţilor”.
…amintiri amuzante pierdute în timp.. făcând loc pentru mai mult şi mai mult…
CoraÎn Germania îmi plănuiesc tot pentru a realiza tot ce îmi propun. Dar aici lucrurile nu funcţionează în acelaşi fel. Am venit cu câteva idei şi niciun plan şi am învăţat că un scop clar are nevoie doar de optimism pentru a fi îndeplinit.
O cale nu e mai bună decât cealaltă, doar diferită, iar neaşteptatul mi-a lărgit orizontul.
Mathieu

Sunt într-o călătorie fără un scop final, într-o căutare fără sfârşit. Mă duce în locuri, îmi aduce persoane şi mă bucur de fiecare minut.